– Mami, cum se numește meseria ta? M-a întrebat doamna învățătoare.
– Sunt Coach.
– Și ce faci la serviciu?
– Ei bine, draga mea, gândește-te la mine ca la un prieten, care te sprijină să obții ceea ce vrei să ai sau să fii. De exemplu, dacă tu vrei să fii foarte bună la desen, eu te voi ajuta să-ți imaginezi cum arată desenele tale când sunt superbe și apoi să găsești modalități distractive de a învăța să desenezi din ce în ce mai bine și apoi să le folosești. Vom petrece timp împreună, așa cum fac prietenii, voi fi curioasă și îți voi pune întrebări, îți voi asculta dorințele și grijile legate de desen, te voi încuraja să nu renunți atunci când este greu, voi fi mereu de partea ta.
– Și aș deveni foarte bună la desen?
– Asta ar depinde cel mai mult de tine, de cât de mult ai munci pentru îndeplinirea visului tău; e nevoie de timp, răbdare și să nu renunți când lucrurile devin grele. Eu aș fi ca un ghid într-o călătorie: depinde de tine dacă ești atentă la ce îți spun și arăt, dacă ești de acord să mergem pe drumul propus și să nu renunți până nu ajungem la destinație, chiar dacă vei obosi și vei face pauze pe drum.
– Și nu poate orice prieten să facă asta, doar un Coach?
– Foarte bună întrebare! Prietenii sunt minunați, te pot încuraja și te poți distra cu ei, dar un coach este un prieten special, care s-a dus la o școală unde a învățat să pună niște întrebări speciale și să asculte într-un mod special răspunsurile.
– Aaa.. am înțeles! Este ca un aliat din jocul meu, care mă ajută să trec la nivelul următor! 💡
– Exact!