Știai că 90% dintre managerii debutanți se simt nepregătiți?
Și adevărul este că… chiar sunt nepregătiți.
Promovarea nu te înzestrează peste noapte cu puteri speciale de lider. Nu funcționează ca în filmele cu super-eroi, unde capeți o pelerină și brusc știi exact ce ai de făcut.
E mai degrabă ca în parenting: Nașterea copilului nu te face automat un părinte bun. Ai nevoie să înveți pas cu pas, să experimentezi, să greșești și să cauți resurse externe – fie că sunt mentori, cărți, cursuri sau comunități de sprijin.
De ce apare această nepregătire?
Pentru că nimeni nu îți dă un manual de utilizare pentru primul tău rol de manager. De pe o zi pe alta, treci de la:
- a fi responsabil doar pentru munca ta → la a fi responsabil pentru rezultatele unei echipe,
- a fi coleg între egali → la a conduce foști colegi,
- a avea claritate în sarcini → la a jongla cu priorități, decizii și relații complexe.
Și toate acestea vin cu multă presiune și nesiguranță.
Ce poți face?
- Acceptă că e normal să nu știi totul. Nu e un semn de slăbiciune, ci de inteligență să ceri sprijin.
- Investește în abilități de leadership. Comunicarea, delegarea, gestionarea conflictelor nu vin „din instinct”, ele se învață.
- Construiește-ți propria busolă. Fără un sistem clar, vei oscila între executant și lider. Ai nevoie de ghidare, structură și exercițiu constant.
Vestea bună
Nu e nimic în neregulă cu tine dacă te simți copleșit. Nu înseamnă că nu ești făcut pentru rol. Înseamnă doar că ai nevoie de un cadru de sprijin care să te ghideze pas cu pas.
De aceea am creat programul meu semnătură „De la executant la lider respectat” – un sistem clar și dovedit care îi ajută pe managerii aflați la început de drum să capete claritate, încredere și echilibru, fără să se simtă pierduți, singuri sau copleșiți.
Dacă te afli în această etapă, scrie-mi sau lasă un comentariu și îți arăt cum să faci această tranziție mai ușor și mai sigur.
P.S. Poza de mai jos este cu mine și tatăl meu, din perioada în care eram la primul meu rol de manager cu responsabilități depline (eram directorul unei sucursale bancare cu personalitate juridică distinctă). Un copil ai zice, când te uiți la fața mea. Avem 27 de ani și eram avidă după toate resursele din care puteam învăța cum să conduc oamenii. Când treci „de cealaltă parte a baricadei”, lumea arată altfel, ai provocări la care nu te-ai fi așteptat.
